Dovezi arheologice care confirma existenta lui Iisus Hristos

TOATE PE SCURT RELIGIE POLITICĂ SOCIAL ECONOMIE SĂNĂTATE EDUCAŢIE MEDIU CULTURĂ ȘTIINȚĂ TEHNOLOGIE ULTIMA ORĂ
Dovezi arheologice care confirmă existenţa lui Iisus Christos (Galerie foto)
De la naşterea Sa până la înviere şi înălţarea la Ceruri. Iisus a fost un personaj controversat, atât de contemporanii Săi, cât şi de generaţii ce au urmat celui mai important eveniment religios al creştinătăţii.

dovezi_arheologice_ale_existentei_lui_iisus (Foto: bibleprophecyupdate.com)Arheologia s-a ocupat îndeaproape de căutarea dovezilor care să demonstreze clar existenţa lui Iisus, aşadar iată câteva dintre descoperirile arheologice, dezvăluite de Huffington Post:

Nazaret a existat. Oraşul în care a crescut Iisus a fost un oraş important în prima parte a primului secol. Oraşul avea o arhitectură Greco-romană, cu străzi pavate, ai cărui locuitori erau evrei. Dovezile includ şi o reţea de drumuri care legau Nazaretul de oraşe mari, care infirmă faptul că Iisus ar fi crescut într-un sătuc izolat.

Sinogogile au existat. Arheologii au descoperit cel puţin 7 asemenea ruine ce datează dinaintea anului 70 d.Hr. Biblia descrie faptul că Iisus mergea des la sinagoga, unde citea şi comenta Biblia. În plus, tăbliţele descoperite în Vindolanda, Anglia, lângă zidul lui Hadrian şi miile de scrijelituri pe pereţii arşi ai oraşului Pompei demonstrează că cetăţenii din primul secol d.Hr nu erau analfabeţi, aşa cum sugerau istoricii.

Bogăţia preoţilor de la templul din Ierusalim era reală. Rămăşiţe descoperite în apropierea templului de la Ierusalim au numele marelui preot Caiafa care l-a condamnat pe Iisus, pe unul dintre osuare. Anul trecut, a fost descoperit şi un osuar al nepoatei preotului. De asemenea, s-au descoperit alt câteva osuare de preoţi şi chiar camera de în mormântare a familiei preotului Ana, socrul lui Caiafa.

Crucificarea şi înmormântarea. Dovezile cu privire la aceste 2 evenimente suscită cea mai mare atenţie din partea arheologiloc şi creştinilor. Până acum s-au descoperit rămăşiţele unui om crucificat (cu un cui de metal în călcâiul drept), ceea ce demonstrează că moartea prin crucificare era un obicei la timpul acela. După obiceiul evreiesc, după crucificare, trupul lui Iisus a fost înmormântat, pentru ca ulterior osemintele să fie luate şi puse în camera mortuară a familiei. Învierea Sa, în duminica Paştelui, a făcut ca aceste oseminte să nu mai poată fi mutate pentru că nu mai erau acolo. sursa: semneletimpului

Logosul – Cuvantul Lui Dumnezeu