Toate lucrurile în această lume tind spre un scop.
Ovulul fertilizat din uterul unei femei ia de la mamă hrana necesară pentru a deveni un embrion și apoi o ființă umană. Embrionul de gen feminin dezvoltă încă din pântecele mamei glande mamare care îi vor fi necesare doar când va deveni mamă, douăzeci sau treizeci de ani mai târziu. Sămânța unei plante își trage din pământ cantitatea necesară de apă, fosfați, nitrați și tot ceea ce-i necesar pentru a deveni o floare.
Soarele și toți sateliții săi se duc țintă către un anumit punct din spațiu ca și când ar avea o întâlnire acolo.
Cum poți explica faptul că în regiunile secetoase unde oamenii sunt nevoiți să folosească drept mijloc de transport animale care să poată trăi săptămâni întregi fără apă, există într-adevăr un astfel de animal numit cămilă? Cum se face că albinele sunt esențiale în procesul de polenizare? Floarea și albina s-au dezvoltat simultan dintr-o pură întâmplare?
Numai ființele inteligente pot tinde către un țel. Nici soarele, nici ovulul, nici semințele florilor, nici cămila, nu-și pot hotărî funcția. Trebuie să existe o Ființă care a predestinat scopul lor. Această Ființă este Dumnezeu.
Creația Biblică 